În plină criză economică s-a decis, la nivel politic, că pentru relansarea economiei este nevoie de un nou Cod al Muncii, prin care se doreşte o flexibilizare a pieţii muncii, care era înţepenită de prevederile vechilor reglementări. Acest lucru s-a produs prin asumarea răspunderii în Parlament şi promovarea Legii 40/2011, fără să se ţină cont de argumentele  partenerilor de dialog social.

Apărătorii noului  Cod al Muncii susţineau sus şi tare că  modificările vor promova profesioniştii, prin faptul că angajatorul nu ar avea nicio intenţie să-i avantajeze/promoveze pe incompetenţi şi pe cei care nu muncesc, minimalizând rolul sindicatului în toată această ecuaţie. Nici noi ca sindicalişti nu am avea nimic împotriva noilor prevederi, dacă toate s-ar face însă aşa cum scrie la carte.

Haideţi să vedem ce s-a întâmplat la nivelul MAI în cursul anului 2011, cu modul în care au fost puse  în aplicare noile prevederi din Codul Muncii.

Pe fondul crizei economice s-a decis reorganizarea instituţională, care a presupus disponibilizări de personal. Şefii, ca nişte manageri profesionişti şi în „spiritul” reglementărilor aduse de Codul Muncii au  decis ca reforma să înceapă cu cei din stradă, adică cu cei care prin natura profesiei nu au cum să fenteze munca  protejând, în acest fel,  persoane intrate în instituţie pe uşa din spate şi al căror rol în procesul activităţii poliţieneşti nici în ziua de azi nu vor să-l clarifice ce-i care au decis reorganizarea.

Nedumerirea noastră a devenit însă şi mai mare atunci când liderii noştri de sindicat, aşa cu fărâma de protecţie lăsată de legiuitor, au început să fie prigoniţi atunci când au luat poziţie şi au început să ceară socoteală cu privire la faptul că nu se ţine cont de  prevederile legislative promovate, prin asumarea răspunderii, şi  care traduse în practică, în ceea ce-i priveşte pe poliţişti,  ar fi presupus ca  reorganizarea să înceapă cu  cei care deşi sunt poliţişti nu au nici în clin nici în mânecă cu activitatea specific poliţienescă.

Dintr-o dată o parte din şefii profesionali, pentru că dacă unora nu le este frică de lege au totuşi frică de Dumnezeu, au crezut că unitatea sau subunitatea pe care o conduc este o feudă primită în dar şi pe care au dreptul de viaţă şi de moarte asupra „supuşilor”. Astfel, aşa cum spuneam mai sus, unii fără frică de lege sau de Dumnezeu au început să aplice un management al personalului bazat pe frăţii, clientelism, servilism etc, iar când liderii de sindicat au ripostat au angrenat cohorte de resurse umane şi finanţe  publice pentru a-i reduce la tăcere. Norocul nostru şi al colegilor sindicalişti a fost şi este acela că justiţia a făcut dreptate în aceste cazuri, sancţionând incompetenta acelor şefi care se pot numi oricum, numai manageri nu. Problema este că deşi instanţa a stabilit că s-au comis anumite nedreptăţi asupra poliţiştilor doar pentru faptul că au calitatea de lider de sindicat şi au militat în spiritul valorilor sindicale, nu au fost luate măsuri împotriva celor vinovaţi de abuz de putere. Din aceste motive suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm până când va fi tolerat acest gen de comportament al unor manageri din MAI şi când se va trece la trierea acestora pe criteriul competenţei,  al probităţii morale şi al respectării legii.

Totodată ne gândim că, dacă, în acordul pe care România îl are cu FMI,  se stipulează că este nevoie de o privatizare a managementului la nivelul anumitor instituţii de stat să se facă şi o privatizare a managementului la nivelul  MAI şi poate că atunci, noii manageri îşi vor da seama că în poliţie sunt unii doar purtători ai uniformei şi vor intelege că  liderul de sindicat are dreptul să protesteze si să ia atitudine atunci când drepturile lucrătorilor sunt încălcate într-un mod flagrant.

În prezent ne este greu să credem în schimbarea sistemului atata timp cât în fruntea ministerului se afla un om politic care, pe durata mandatului său, nu a reuşit să atraga fonduri suficiente pentru poliţişti, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi în special a logisticii, care nu a fost în stare să modifice câteva OMAI-uri ce produc efecte discriminatorii în rândul categoriilor de personal şi care conduc la comiterea unor abuzuri. Daca facem o analiza a activităţii actualului ministru, constatăm că pe lângă disponibilizări de personal operativ, neacordarea drepturilor, reduceri salariale, nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce anume a facut bine pentru poliţişti acest ministru.

În ultima perioadă, din datele pe care le deţinem la nivelul organizaţiei noastre, am concluzionat că factorul stres este în creştere în rândul poliţiştilor şi aceasta se datorează condiţiilor de muncă, a diminuărilor salariale, a atitudinii agresive a unor şefi, a nesiguranţei în ceea ce priveşte  locul de muncă şi ziua de mâine.

Biroul Executiv Central