La începutul acestui secol am putut observa o tendinta a capitalismului, ca forma de orânduire sociala, sa se lase injectat cu  practici ce definesc conceptiile de tip socialist, ca o necesitate  de estompare a consecintelor goanei nebune dupa plus-valoare. Însa lipsa de viziune pentru implementarea acestor conceptii la nivel global ne-a procopsit cu o criza economica, care tinde sa se transforme într-o criza de identitate a individului.  Minti luminate acrediteaza ideea ca în fapt criza economica nu este decât o consecinta a lipsei de moralitate în afaceri datorita, asa cum spuneam mai sus, goanei nebune dupa plus-valoare.

Darvinismul social, mult mai pregnant în societatile si economiile aflate în tranzitie, nu ocoleste nici MAI acum când disponibilizarile par iminente. Nedumerirea mea,  în calitate  de actor si spectator în acelasi timp, fata de aceste masuri extreme este ca se vehiculeaza cu insistenta ideea,  ca trebuie sa plece cei care nu performeaza si, deci, într-un fel sunt neproductivi. Din câte cunosc legislatia care reglementeaza modalitatile de selectie a personalului pentru a accede în structurile  MAI prevad niste examinari psihologice, fizice si intelectuale demne de selectia darvinista, examinari facute de personal specializat pe domenii de competenta.

Cum dintr-o data MAI constata exceptia regulii si vrea sa faca din seful direct si nemijlocit psiholog, medic, instructor sportiv si examinator de legislatie specifica?

Si astfel, dintr-o data, spiritul de camaraderie dispare, iar cei doi sefi devin „dusmanii de clasa” ai acelora cu, care trebuia sa faca scut în lupta cu infractorul si infractionalitatea. În acest mod fiecare v-a vedea în colegul de lânga el nu un camarad  pe care trebuie sa îl apere, de furca , de securea sau de arma letala,  ci un adversar de care poate e mai bine sa scape, pentru ca locul acestuia ramas liber, îl poate salva pe al sau, care acum este pus în pericol. Construirea unei societati europene si a unor institutii similare  nu se poate face prin implementarea unei gândiri gen racan  de contingent:” Decât sa plânga mama, mai bine sa plânga masa!”, ci prin gasirea unor solutii echitabile pentru individ, care împreuna cu ceilalti indivizi  da nivelul societatii în care traieste.

În acest mod codul deontologic sub auspicile caruia lucram, si dupa care ne ghidam, devine un cod nonontologic.
Si de aceasta data nu pentru a obtine un plus de valoare, ci pentru ca toti suntem niste indicatori prevazuti în plata, chiar daca unii mai grasi decât altii.

PRESEDINTELE BT AL SNAP DIN  IPJ COVASNA
PAVEL NICOLAIE